Îmi plac clubuleţele cu muzică live, iubesc atmosfera, vibraţiile, sunetele şi energia care este între public şi trupă. Nu de puţine ori am văzut în clubul unde merg cel mai des că unii oameni îşi iau copiii cu ei. Pe de o parte, apreciez. Şi mama m-a dus la multe concerte, dar nu ţin minte nici să mă fi călcat lumea pe picioare, nici să îmi răsune cinelele în urechi sau să fumez pasiv de la 11 seara la 3 dimineaţa. În condiţiile clubului, la un concert, nu aş ţine nici un câine, aşa că mă enervează să văd copii, unii preşcolari, pe acolo. Pentru că este zgomot, aglomeraţie, lumea fumează, lumea bea, este trecută de mult ora de culcare, pentru că îl oboseşti şi îl expui distracţiilor pentru adulţi. Eu una îi consider pe părinţi tâmpiţi. Şi eu o să vreau să fiu prietenă cu al meu, dar asta nu înseamnă că o să ies la bere cu el. Oricum, la cât de mici erau unii pe care i-am văzut, puţin le păsa de concert, se plimbau printre picioarele tuturor şi încercau să atragă atenţia mamelor şi să scape neciupiţi de obraji.
La culcare cu voi, măi copii!