Deschideti, oameni, ferestrele din inimi, sa intre primavara...

Povestea Martisorului

Daca noi, romanii avem ceva care ne individualizeaza cu adevarat intre popoarele lumii, atunci este vorba despre MARTISOR, sarbatoarea primaverii, a naturii si a iubirii in toate formele ei. MARTISORUL dateaza inca din vremuri pagane. La geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Calendarul popular al dacilor avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie. Cu timpul a capatat noi semnificatii si simboluri. El era daruit inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate la inceput in alb si negru si mai tarziu in alb si rosu, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat pe piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: canta cucul, infloreau ciresii, se intorceau berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint sau de aur. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: "Scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca." Cu banul de la snur se cumpara vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricului martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat. ...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/martisorul-origine-semnificatie-68808.html

 

Vremea Babelor   De pe 1 pana pe 9 martie, se alege o zi din acest interval, adica o "baba". Traditia populara spune ca zilele Babei Dochia, 1 - 9 martie, sunt cele mai capricioase din an. In functie de vremea zilei respective asa va fi si anul celui care si-a ales acea zi. In functie de “babe” ne putem ghici si caracterul. Asa ca, daca vom avea parte de o zi cu soare atunci cu siguranta vom fi mai buni la suflet si mai intelepti in acel an, iar daca vom avea parte de nori si ploaie, atunci mai bine sa se fereasca apropiatii din calea noastra ca, se pare, nu ne vom numara printre cele mai ingaduitoare si generoase fiinte.