|
|
|
Maeştrii penelului
Louis Aston Knight (1873 - 1948)pictor naturalist american
The blue cottage (Coliba albastră)
De dragoste
Sunt istovit, şi-n tihnă voi să mor decât să-l văd slăvit pe ticălos iar pe sărman de râsul tuturor, să văd tăgăduit pe credincios, pe vrednicul de cinste, oropsit şi pe femei batjocorite crunt, pe cel făr’ de prihană, pedepsit şi pe viteaz răpus de cel mărunt şi artele sub pintenul despot, să văd prostia doctor la deştepţi şi adevărul “vorbă de netot” şi strâmbul poruncindu-le la drepţi: mă uit scârbit la tot şi … Bun rămas! Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?
|
Arta cuvântului
Se stie ca Cioran nu a lucrat niciodata, angajat undeva, in viata lui. In societatea nostra de workaholici...soricei de biblioteca...avem nevoie sa ne mai amintim si de mentalitatea asta. Este oare o modalitate de a ne recupera ca oameni. E ceva in textul asta, o leneveala creativa care imi aminteste si de Eliade si de alti mari ganditori pentru care meditatia, fara sa fie budista, a dat roade. Sau poate e un parfum oriental, sau balcanic, in orice caz cred ca multi dintre voi veti mustaci si va veti amuza copios, dupa care va veti aminti sa mai faceti ceva urgent... Daniela Vlad Munca Emil Cioran "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decât la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si neinteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza. Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei... Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca. Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara. Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, intr-un robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi. Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala. In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta sa munceasca pentru a avea banii pt respectiva distractie." |
|
Lecturi la lumina lunii
Jocul lui Gerald - Stephen King Editura: NEMIRA An aparitie: 2008 Autor: Stephen King Categoria: Literatura Universala Nr. pagini: 370
Pentru cititorul neobişnuit cu ficţiunea de natură psihologică şi, mai ales pentru cititorul care nu a auzit de Stephen King şi nu este familiarizat cu scrierile sale, această lectură poate părea şocantă. La primul contact cu acest autor mi-am spus că este vorba de un psihopat care transpune în cărţi toate obsesiile, dorinţele şi trăirile sale perverse. Cu toate acestea lectura m-a captivat total şi am descoperit în spatele acestei poveşti înfricoşătoare în care perversiunea şi sadismul au atins cote nebănuite, o analiză psihologică de cea mai mare fineţe şi profunzime. Cu siguranţă, voi reveni la Stephen King... |
Gânduri rebele Oh...nu, azi nu vreau să gândesc. Este nociv să gândeşti prea mult. Gând fără cuvinte: m-au obosit cuvintele...fiecare vorbă rostită e ca o palmă rece pe obrazul meu...ce-ar face ipocriţii fără cuvinte?! Cu ce ar înşela ei sufletele naive? Gând călător: scrutez zările şi o lacrimă rebelă se prelinge pe obraz... Gând "filosofic": ce e viaţa...? ce e lumea...? ce e sufletul...? Gând recunoscător: la voi mă gândesc...toţi cei care mă faceţi să mai cred în mine... Gând de august: se duce şi vara...peste o săptămână va fi toamnă... Gând vinovat: poate fi şi aşa... Gând rău: tipa aceea care-şi arată bustul prin bluza neagră semitransparentă cu maieu alb pe dedesubt oare nu realizează cât e de ridicolă ?... Gând ascuns: vreau un tatuaj... |
