Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

 

-  Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.

-  Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.

-  Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui ?

-  Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?

Dumnezeu mi-a răspuns:

  Faptul că se  plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească..., iar apoi tânjesc să fie copii;   că îşi pierd sănătatea pentru a face bani..., iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.

  Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel  nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;

  că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

-  Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai  dori să le înveţe copiii tăi ?

  Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc...,

  şi că durează mai mulţi ani  pentru ca acestea să se vindece ;

  Să înveţe că un om bogat nu este  acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai  puţin ;

  Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu  încă nu ştiu să-si  exprime sentimentele ;

  Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru si că pot să-l  vadă în mod diferit ;

  Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalti şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

-  Mulţumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

-  Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.