Daca
o trupa ar alege sa cante coveruri, acesta ar fi sigur unul
dintre ele!! E o piesa dementiala. Eric Clapton, baby! Sigur, am
ales-o pentru ca are o poveste, in afara de faptul ca este
dementiala. Ca tot vorbeam de coveruri, trebuie sa stiti ca,
indiferent cati o vor canta de acum, coverul lui Clapton este de
departe cel mai apreciat in multe cercuri . Nascuta tot in anii
'70, autorul ei este J.J. Cale. Cativa ani mai tarziu, piesa a
fost inregistrata cu ajutorul producatorului unor trupe ca Led
Zepp, Rolling Stones sau The Who si ramane una dintre cele mai
tari piese, chiar in repertoriul unui mare artist cum e Clapton.
Povestea o spune chiar el: NU este un cantec pro cocaina. Desi
fanii pot da din maini cu faina la nas cantand "she don't lie,
she don't lie, she don't lieee, cocaine!". Ideea este ca un
cantec anti-drog care ti se baga prea in fata ("spune nu, spune
nu.. drogurilor!" ), nu prinde, oamenii vor fi deranjati de asta.
Oamenilor nu le place sa fie invatati cum sa gandeasca. Asa ca
faci ceva ambiguu - "lasa-ma-mi place!". Daca asculti
superficial si nu prea te gandesti la semnificatie, pare un
cantec despre cocaina , insa este anti-cocaina intr-un mod
inteligent - "if you wanna be down, down on the ground...
cocaine". De-a lungul anilor, Clapton a adaugat versiunii
originale versurile "like dirty cocaine", ca sa sublinieze
caracterul anti-drog al cantecului. Nu stiu de ce parte a
gardului va aflati, insa eu sunt convinsa ca a impacat si capra
si varza Una din cele mai misto melodii, indiferent de cocaine
sau nu cocaine. Ma opresc aici. Sper ca nu v-a plictisit mica
mea incursiune in playlistul meu. Sa stiti ca orice melodie are
o poveste, asa cum romanele au o sursa de inspiratie si
picturile au un model. Artistul ca om nu ar trebui sa conteze,
indiferent cati au fost drogati, betivi, afemeiati.. Ascultati
muzica si - remember! - dati banii pe ceea ce merita! V-am pupat...
CĂT
Pionierii
blues-ului (1)
Dragi vizitatori întamplatori, sau nu, vă
propun în această rubrică un periplu în lumea blues-ului, care a
reprezentat piatra de temelie pentru rock-ul tuturor timpurilor şi nu
numai pentru rock. Timp de aproape doi ani am prezentat pe acest site
BLUES-ul cu nuanţele şi orientările sale cu specificul
fiecărei zone, pentru a surprinde elementele ce au contribuit la
apariţia rock-ului. De data aceasta îmi propun să prezint o parte
dintre pionierii bluesului şi rockului, care prin muzica şi
tehnica lor au revoluţionat generaţii întregi de muzicieni
şi au marcat definitiv evoluţia muzicii americane şi nu
numai. Ca şi până acum voi avea ca principală sursă de
documentare şi inspiraţie "Vârstele rockului",
cartea domnului Emil Răducanu, redactor de specialitate la Radio
Iaşi. Îi mulţumesc şi pe această cale pentru
generozitate şi pentru bunăvoinţa.
Intro
"Blues-ul este
acea forma vocala si instrumentala de muzica, derivata din cantecele comunitatii afro-americane
din Statelor Unite ale Americii. Acest gen muzical exista inca de la jumatatea secolului al
XIX-lea, dar ca forma codificata este o inventie a secolului XX, bazata pe
asa-numitele blue notes. Tanguirea
in versuri, in invocata gama blue, acordurile melancolice, vocile grave,
aveau rolul sa sublinieze lipsa de sansa a populatiei de culoare si adesea
violenta din cartierele locuite de negri. Partea instrumentala este simpla, chitara si
pianul fiind instrumentele de baza. Pentru a obtine acele acorduri vagi
(blue notes), muzicienii de culoare au venit cu inovatii, imbracand
ciocanelele pianului in carpe pentru a atenua sunetul. Blues-ul se afla la
originile rock-ului."
Daca
o trupa ar alege sa cante coveruri, acesta ar fi sigur unul
dintre ele!! E o piesa dementiala. Eric Clapton, baby! Sigur, am
ales-o pentru ca are o poveste, in afara de faptul ca este
dementiala. Ca tot vorbeam de coveruri, trebuie sa stiti ca,
indiferent cati o vor canta de acum, coverul lui Clapton este de
departe cel mai apreciat in multe cercuri . Nascuta tot in anii
'70, autorul ei este J.J. Cale. Cativa ani mai tarziu, piesa a
fost inregistrata cu ajutorul producatorului unor trupe ca Led
Zepp, Rolling Stones sau The Who si ramane una dintre cele mai
tari piese, chiar in repertoriul unui mare artist cum e Clapton.
Povestea o spune chiar el: NU este un cantec pro cocaina. Desi
fanii pot da din maini cu faina la nas cantand "she don't lie,
she don't lie, she don't lieee, cocaine!". Ideea este ca un
cantec anti-drog care ti se baga prea in fata ("spune nu, spune
nu.. drogurilor!" ), nu prinde, oamenii vor fi deranjati de asta.
Oamenilor nu le place sa fie invatati cum sa gandeasca. Asa ca
faci ceva ambiguu - "lasa-ma-mi place!". Daca asculti
superficial si nu prea te gandesti la semnificatie, pare un
cantec despre cocaina , insa este anti-cocaina intr-un mod
inteligent - "if you wanna be down, down on the ground...
cocaine". De-a lungul anilor, Clapton a adaugat versiunii
originale versurile "like dirty cocaine", ca sa sublinieze
caracterul anti-drog al cantecului. Nu stiu de ce parte a
gardului va aflati, insa eu sunt convinsa ca a impacat si capra
si varza Una din cele mai misto melodii, indiferent de cocaine
sau nu cocaine. Ma opresc aici. Sper ca nu v-a plictisit mica
mea incursiune in playlistul meu. Sa stiti ca orice melodie are
o poveste, asa cum romanele au o sursa de inspiratie si
picturile au un model. Artistul ca om nu ar trebui sa conteze,
indiferent cati au fost drogati, betivi, afemeiati.. Ascultati
muzica si - remember! - dati banii pe ceea ce merita! V-am pupat...
